culturecocktail

Belgia, ţară în plin proces de globalizare, primeşte cu drag studenţii Erasmus

In Uncategorized on April 13, 2010 at 7:42 am

„Am coborât în aeroportul din Bruxelles, am luat trenul şi am ajuns în Liège. Acolo nu mă aştepta nimeni. Nu ştiam oraşul, nu ştiam străzile. M-am urcat într-un taxi. Putea să mă ducă în total alt loc, însă am mers pe încredre.  Am ajuns la destinaţie cu bine, iar a doua zi cunoşteam deja oraşul. Şi a fost din ce în ce mai frumos”. Aşa îşi sintetizează Ana, studentă la Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE), experienţa de bursier Erasmus la Liège, Belgia.

„Îţi alegi în funcţie de ce îţi doreşti, dar trebuie să te gândeşti şi ce poţi”

Cum se obţine o bursă Erasmus?

În primul rând trebuie să alergi tu foarte mult. Informaţiile nu sunt chiar aşa la îndemână, însă pe site-ul facultăţii (n.r. REI, ASE) este o rubrică pe care a tot fost înbunătăţită. Durează cam două luni să întocmeşti dosarul, să faci rost de toate actele de care ai nevoie. Apoi trebuie să îţi alegi limba: engleză, franceză, spaniolă sau italiană. Bătaia era, evident, pe engleză şi pe franceză. Se face o diferenţiere pe bază de medie, însă contează foarte mult dimplomele de limba, dacă ai DALF, dacă ai Cambridge, TOEFL.

Ce îţi asigură bursa?

Îţi asigură şcoala, care, în general, costă foarte mult în străinătate, şi 350 de euro pe lună. Cu ei plăteam cazarea ş-atât. Banii de mâncare şi de cheltuială trebuie să ţi-i asiguri singur. Ajungi lejer la 600-700 de euro.

De ce Belgia?

Pe spaţiul francofon erau burse în Franţa, în Elveţia – din păcate doar pe perioadă de un an, şi în Belgia. Îţi alegi în funcţie de ce îţi doreşti, dar trebuie să te gândeşti şi ce poţi. De exemplu, pentru Sorbona, Paris, care e cea mai vestită universitate din spaţiul francofon, trebuia să ai un 9.80 iar eu aveam undeva în jur de 9.40. Eu mi-am ales Franţa, la Dijon, iar pe locul doi Belgia. Şi am prins a doua poziţie în funcţie de medie. Iniţial îmi doream foarte tare în Franţa pentru că e ţara mea de suflet, mă simt foarte bine acolo, îmi plac francezii şi mentalitatea lor. Până la urmă m-am bucurat că am nimerit la Liège, în Belgia, pentru că oraşul era mult mai mare şi mai renumit universitar decât cel din Franţa.

Cum e Liège-ul?

E un oraş mare. Pentru partea valonă, patea franceză a Belgiei, este cam cum sunt Constanţa şi Timişoara la noi. Sunt tot felul de activităţi, tot felul de locuri în care te puteai duce, studenţi din toată lumea. Liège-ul e un oraş universitar. Spre exemplu, Carré e o zonă frecventată aproape numai de studenţi şi e o zonă foarte animată, cu muzică tot timpul, voie-bună, distracţie. E frumos.

Ai avut probleme de acomodare?

Eu într-o ţară francofonă ma simt ca acasă, înţeleg 99% din ce se discută. Tot ce scria în orice colţ, tot ce auzeam discutându-se, sau la televizor, înţelegeam tot. Dacă aş fi plecat în Spania, să zicem – vorbesc şi spaniolă, dar nu la nivelul ăsta – mi-ar fi trebuit probabil o perioadă de acomodare, dar aşa eram în mediul meu. Nu numai că ştiam limbajul academic, dar ştiam şi limbajul de stradă.

Ai stat în cămin?

N-am stat în cămin, am stat prima dată într-o vilă, a unui italian, cu nişte turcoaice şi c-o franţuzoaică, tot Erasmus. Apoi a trebuit să mă mut. Mi-am găsit cazare undeva în centru, unde erau tot studenţi, de la diverse facultăţi.

„Ei tind foarte mult spre globalizare”

Modul de predare e altul decât în România?

Profesorii erau foarte deschişi, te simţeai foarte bine cu ei, parcă erau prietenii tăi. Tot timpul aşteptau păreri noi, erai motivat să vii cu sugestii. Puteai să pui orice fel de întrebare, nimeni nu se uita ciudat la tine. Cursurile erau interactive, îţi făcea plăcere să te duci. O profesoară ne-a dus la Bursa din Bruxelles, la lansarea pe piaţă a unei societăţi belgiene. Ne-au prezentat societatea, am făcut o simularea de prezenţă pe piaţă, cotarea acţiunilor, am fost şi la un dineu, a fost foarte interesant. Se făceau multe chestii de genul ăsta.

Făceau vreo diferenţiere între voi şi belgieni?

Nu, erau foarte drăguţi cu noi, mai ales dacă ştiam franceză bine. Chiar aveam un profesor care îşi luase un dicţionar francez-român şi încă de la prima oră de curs mi-a zis în română „Bună ziua. Ce mai faceţi?”. Am rămas şocată, mi s-a părut extraordinar. E important să vezi că oamenii se interesează.

Colegii te-au primit cu reticienţă?

Ei în general nu au prejudecăţi şi sunt foarte primitori şi curioşi cu străinii. Atâta timp cât te văd că eşti ca ei, că ai aceeaşi mentalitate, sunt deschişi. Te tratează ca pe un egal, nu se gândesc „Mamă… de unde a venit şi ăsta?”. Când ai tu un sentiment de inferioritate sau nu te simţi tu ok acolo, că nu eşti dintr-o ţară la fel de dezvoltată ca a lor, atunci apar ceva probleme. Altfel ei nu fac diferenţe. Aveam colege care, după ce m-au cunoscut, erau chiar foarte dornice să vină să viziteze România. N-au idei preconcepute, contează omul. M-au invitat la petreceri, mă luau cu ei peste tot, de câteva ori chiar m-au rugat să-i ajut la şcoală.

Cum privesc belgienii şcoala?

Ce e foare mişto este că acolo lumea chiar se preocupă de şcoală. Ei erau prin bibliotecă de cum începea semestrul. Este şi totul bine pus la punct… de exemplu, nu trebuie, ca la noi, să îţi asiguri tu practica, să dai din colţ în colţ să îţi găseşti ceva. Tu completezi un formular şi facultatea îţi pune la dispoziţie o listă cu firme. Ce e tare e că, în general, firmele nu sunt din Belgia, sunt din Japonia, din Franţa, din Marea Britanie… ei îşi doresc foarte mult experienţă internaţională, viziune multinaţională.

Işi trimit studenţii la practică în afara ţării?

Da, ei tind foarte mult spre globalizare. Ştiu că toţi colegii mei au primit repartiţie afară. Un coleg a plecat în Japonia, altul în Franţa, unii în Miami. Şcoala le asigură drumul iar firma la care se duc îi plăteşte în timpul practicii. Primesc cam o treime din salariu, care oricum e foarte mare. Nişte colege din Luxembourg mi-au zis că după ce termini facultatea la ei primeşti 1700 de euro. Deci tot primesc vreo 600 de euro. Mai trebuie şi bani extra, dar nu pleacă de la zero.

Examinarea este altfel decât în România?

Se dau şi examene scrise şi orale. Cele scrise nu diferă foarte mult de examenele de la noi, dar cele orale erau foarte mişto, ar trebui să se bage şi la noi. Erau ca o discuţie cu profii în care tu povesteai ce ai învăţat. Chiar te duceai cu plăcere. Iniţial m-am speriat când am văzut că am 2 sau 3 examene într-o zi, dar discuţiile astea, care durau peste o oră, erau constructive. Ieşeai liniştit, nu obosit sau stresat.

Tipul ăsta de testare nu aduce o notă în plus de subiectivism?

Păi, nu. În general, oamenii de acolo sunt deschişi cu toţi studenţii, care la rândul lor îî respectă foare mult pe profesori. Profesorii de acolo sunt nişte oameni noncomformişti de la care chiar ai ce învăţa. Nu au prejudecăţi, nu te simţi constrâns. Totul vine natural. Te simţi normal în preajma lor, poţi să le vorbeşti ca unui prieten. Niciodată nu m-am simţit nedreptăţită. Am avut un profesor care era mai sceptic în legătură cu mine pentru că avusesem o dispută despre sistemul bancar din România, dar la examen a fost foarte bine pentru că am reuşit să-l conving prin argumente şi m-a apreciat. Mi-a strâns mâna l-a final şi m-a felicitat.

Cu restanţele cum e?

Dacă nu iei un examen trebuie să plăteşti contravaloarea bursei. Preţul facultăţii, cei 350 de euro primiţi lunar, tot. Eu n-am avut probleme.

“Vizitam foarte mult”

Viaţa în afara cursurilor cum era?

Belgienii deja aveau prietenii lor acolo, însă m-am împrietenit cu un grup de englezi si cu o româncă. Noi, fiind străini, aveam altă disponibilitate, eram pe cont propriu, eram liberi. Belgienii se duceau acasă la familiile lor după ore. A fost foarte frumos că făceam tot felul de lucruri împreună. În fiecare weekend plecam în alt oraş, vizitam foarte mult, mergeam în cluburi. Intrarea în cluburi era liberă. Mergeam dintr-un club de jazz într-un club de rock, într-un club de house şi tot aşa.

Mergeaţi în oraşe din Belgia sau şi din afara ţării?

Noi în general ne strângeam vreo zece şi stabileam în fiecare weekend un loc nou în care să mergem. E foarte uşor să călătoreşti acolo. Sunt reduceri pe tren pentru studenţi. Te sui în tren şi într-o oră eşti în ce punct vrei. Am fost în Luxembourg, în Franţa, în Germania am fost de mai multe ori, în Olanda, dar şi în Belgia, în nord, în oraşe flamande. Nu era prea scump şi aveai foarte multe lucrui de vazut şi de făcut. Nu neapărat să vizitezi muzee, pur şi simplu să vezi viaţa oamenilor de acolo.

Cu banii cum te-ai descurcat?

Din punct de vedere al lucrurilor de consum preţurile sunt  mai mari, mai ales în zona centrală. Când m-am mutat în centru s-a simţit serios la buget. La trei zile cheltuiam lejer 30-40 de euro cumpărându-mi ceva de mâncare. Lapte, cereale, friptură, nu lucruri foarte scumpe şi foarte multe. În schimb, ieşirile în oraş mi s-au părut la acelaşi nivel cu cele de aici. La muzee şi chestii din astea, e foarte ok pentru că până la 26 de ani nu prea plăteşti nimic. Chiar eşti motivat să te duci în tot felul de locuri.

„Chiar a fost o provocare. Mi s-a părut foare interesant.”

Au fost aşteptări care nu au fost îndeplinite, părţi negative?

Am plecat cu bursa asta fără nicio aşteptare. Am plecat exact cum pleci într-o aventură. Nu ştii ce urmează. Când am ajuns acolo nici nu ştiam exact unde e adresa unde am să dorm. Totul a fost un puzzle în care trebuia eu să pun fiecare piesă. Mie treaba asta mi-a plăcut.

Singurul impas a fost în prima seară,  când n-aveam nici mâncare, nici apă – la ei apa de la robinet nu e potabilă. Am trecut repede peste pentru că italianul la care stăteam mi-a arătat tot ce aveam nevoie.

Nu ţi-a fost dor de casă?

Da… e şi dor de casă, dar pentru că acolo în fiecare zi ţi se întâmplă lucruri noi pur şi simplu n-ai timp să ţi se facă dor rău. Trece totul ca un gând. N-ar trebui să te ţină familia pe loc şi să ratezi o experienţă care te ajută foarte mult, te face să te simţi mai puternic, mai încrezător.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la belgieni?

Primul lucru care cred că-i de învăţat este atitudinea. De aici porneşte totul. La noi sunt foarte multe persoane care se îmbracă foarte bine, merg în locuri scumpe, conduc maşini scumpe, dar nu sunt de calitate. Acolo marea majoritare aveau foarte mulţi bani, dar, cu toate astea, aveau maşini mici, nu erau ostentativi, purtau haine de la Calvin Klein fără să încerce să te facă să te simţi prost că tu purtai altă marcă. Oamenii mereu îţi zâmbesc, îţi dau încredere, te tratează cu bunăvoinţă. Şi nu sunt falşi, ei chiar aşa sunt. Asta e educaţia lor. Ştiu să se şi distreze, dar când au o treabă de făcut sunt foarte, foate serioşi. Sunt oameni responsabili.

Cum a fost revenirea la facultate în România?

Acolo când aveai un proiect îl făceai pe bune, pe date reale, vorbeai cu diverşi oameni – care chiar îţi acordau timpul lor. La noi, chestiile astea se fac pe blat. Când m-am întors în aici în ţară aveam la Turism de făcut un proiect. Eu eram foarte implicată, vroiam să mă duc la firme de turism, la târgul de turism, să discut, să văd, să adun date. Când m-au văzut, colegii mi-au zis „Hai, ma, ce te stresezi atât? Găsim noi ceva pe net”. A fost o readaptare bruscă. Asta nu înseamnă că aici nu sunt şi persoane de calitate, care îşi fac treaba. Totuşi, câteodată ar trebui să fim mai serioşi şi mai implicaţi. Apoi, dacă în Belgia mă obişnuisem să vorbesc la cursuri, să-mi spun părerea, care poate era câteodată greşită, aici anumiţi profesori care erau mai în vârstă sau, poate, mai conservatori au fost foarte reticienţi. „Ce-i cu atâta iniţiativă? Ce s-a întâmplat?”

Am trecut peste. Am învăţat să îmi fac treaba bine, să fiu cât mai profesionistă, dar mai ales să fiu om. Când eşti om reuşeşti să te adaptezi oricărei naţionalităţi şi să te faci plăcut unde te duci.

Bogdan Ştefănescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: