culturecocktail

Fetiţa-înger din Ploiești, cea care face minuni prin rugăciune – fiica ghicitoarei Sunita şi nepoata reginei magiei albe Maria Câmpina

In Social on April 20, 2010 at 9:35 am

Dacă v-aţi gândit vreodată că există fetiţe-înger care fac minuni sau măicuţe care desfac farmecele prin rugăciuni, în realitate nu o să găsiţi decât nişte  anunţuri publicitare în reviste lacrimogene, iar la capătul celălalt al firului, o voce care îţi cere zodia şi 300 sau 200 de lei – depinde de tarif – pentru că automat “ţi s-au făcut farmece şi e musai să fii salvat”. Câţi oameni au fost oare escrocaţi de aşa numiţii trimişi ai lui Dumnezeu? Dumnezeule păzeşte!, mai bine…

Fetita-inger, cu numele de scena Alexandra, pentru ca adevaratul nume da de gol...

 

Povestea trebuie să înceapă ca să înţelegeţi cum ştiu românii, oameni “religioşi”, să facă bani, şi cum îşi construiesc ţiganii palatele lor ţigăneşti.

În revista „Povestea mea” din octombrie 2008, printre poveşti reale, chipurile!, găsim un anunț publicitar cu fotografia unei fetițe de vreo 10 ani, iar textul ne anunţă că această fetiţă, pe nume Alexandra, este înger, că are puteri să vindece prin rugăciune şi că deschide cartea sfântă, care i-a fost lăsată de bunica ei din Israel, Eleonora. Numele acestea de Alexandra și Eleonora sau fotografia în care fata apare destul de ingrijită nu trimit deloc la povestea care se află în spate. Totuși nu e ușor de crezut că unii oameni sunt îngeri. De aceea am vrut să știm care e adevărul. În anunț mai apărea și părerea unui domn care a fost vindecat de fetiţă după nouă zile de rugăciuni, timpul standard după care le împlinește oamenilor dorinţele, se pare.

Nu se pleacă la drum cu idei preconcepute. Vrem să aflăm dacă într-adevăr Alexandra nu e făcută din lut, ca noi, pământenii, ci din… carne de îngeri.

Sunăm prima dată în calitate de pământeni care au nevoie de miracolele îngerului. La telefon, în loc de fetiţă, răspunde o femeie, despre care mai târziu aflăm că este mama ei. Inventăm un caz: părinţii bagă divorţ şi vrem să-i împăcăm. Dacă ar putea Alexandra să ne rezolve… Femeia spune că Alexandra va deschide cartea sfântă şi va vedea acolo, noi să spunem numele părinţilor, data naşterii şi zodia şi să sunăm în jumătate de oră. Zis şi făcut. Într-adevăr, Alexandra se pare că a văzut tot, adică ceea ce deja îi spuseserăm noi, şi ea poate să ne ajute. Vrem să ne ajute? Atunci să mai sunăm în douăzeci de minute să ne dea adresa să trimitem banii… 300 de lei.

Oare de ce ar avea nevoie un îngeraș de 10 ani de 300 de lei? Nu cumva mama îngerașului e cea care ți folosește? Trebuie să aflăm alte informații. Sună altcineva dintre noi şi se recomandă ca redactor la o revistă de paranormal, suntem foarte interesaţi de cazul fetiţei-înger, vrem să facem un reportaj cu ea. Mama, care a răspuns, ca de fiecare dată, pare sceptică, dar acceptă. Stabilim o zi să mergem la înger.

Mama vorbeste in locul fetitei-inger, ca ea stie mai bine ce sa zica

După câteva zile, luăm trenul şi ne ducem la Ploieşti, dar nu ştim adresa exactă.

În gară la Ploieşti,  o sunăm pe mamă, pe care am aflat între timp că o cheamă Sunita – iată, începem să dăm de nume mai puţin obişnuite – dar „abonatul nu poate fi contactat”. Într-un sfârşit, ne răspunde: trebuie să ajungem pe strada L. Blaga nr 5 (n.r. strada este fictivă).

La Blaga nr. 5, un palat ţigănesc. Vedem un panou pe peretele casei, dar NU cu fetiţa-înger, ci cu mama ei – Sunita, face magie albă. A fost la emisiunea „Ziua judecăţii”, de la Antena 1. Un bărbat în curte, pitic şi cam neîngrijit, ne invită să aşteptăm în leagănul de afară. În fine, Alexandra este pregătită să ne primească. În interiorul palatului, vedem pe perete un tablou mare cu părinţii îngerului, dar niciodată, pe tot parcusrsul anchetei, nu ne vom întâlni cu tatăl fetiţei. După interiorul casei, este clar că e vorba de o familie de ţigani.

Sunita ne vorbeşte timp de 45 de minute, spunând că ştie ea ce să spună mai bine decât Alexandra. Ne sugerează să facem şi un articol separat cu ea, pe lângă cel al Alexandrei. Alexandra e tăcută, numai când lipseşte Sunita câteva minute, o întrebăm ce vrea să se facă atunci când va fi mare şi ea ne răspunde că vrea să fie ”cereblă”, adică fotomodel.

Tocmai la a doua vizită, atunci cînd Sunita este la Bucureşti, lucrurile ies la iveală. Mergem la serbarea fetiţei de Crăciun. Acolo învăţătoarea nu pricepe cine e Alexandra: de fapt, toţi îi spun Lisabona (n.r. numele fetiței este protejat sub un pseudonim).

Ascultând înregistrările pe care le avem din cele două ocazii, ne dăm seama că multe lucruri nu sunt în regulă, iar Lisabona nu e mai mult decât o simplă… fetiță. Atât.

Sunita declară în primă fază că Alexandra are un singur altar la care se roagă, unde nu intră nimeni, că e în clasa a patra, că îi plac Ştiinţele Naturii şi materia aia „de îţi place ţie, mamă, cu Dumnezeu… aşa, religie”. Iată ce mai spune:

Rep: Ce spun colegii de şcoală (n.r. despre Alexandra şi harul ei)?

 

Sunita: Ei au aflat foarte multe şi o respectă. Trec tot timpul pe la ea, dar ea nu prea are timp aşa…eu când mă duc la şcoală şi o duc, toţi copiii sunt pe lângă ea. „şi povesteşte-ne, ce vezi acolo?” ei sunt foarte curioşi, de parcă ea ar fi o ghicitoare, dar ea nu este o ghicitoare..e doar o previziunie. Din momentul în care cineva apelează la ea şi spune am problema asta, ea îi poate ajuta. A vindecat cazuri mult mai grave. Datorită la rugăciunile ei, pe care ea se roagă. Pur şi simplu nu face nimic altceva. Nu face nimic altceva în care intră în el şi face ca un Maslu bisericesc…totul merge pe religie…şi-mi spune din intuiţia ei, din ceea ce apare în gândurile ei, ce vede la icoană îmi spune. „Mami, îmi trebuie nişte lumânări, flori, prosoape” şi zic „ce faci cu ele, mami?”, „astea aparţin unui ritual, care nu am voie să ţi-l spun”.

 
 
 

Mama fetitei spunea ca nimeni nu poate intra in altarul sfant, insa in final au adus "altarul" in sufragerie

Aflăm însă de la învăţătoare că nu ştie nimeni nimic de harul fetiţei, că e prima dată când aude de aşa ceva, că nici colegii nu ştiu, că este în clasa a doua şi lipseşte mereu vinerea, că nu se descurcă la matematică, la Ştiinţe. De asemenea, fetiţa, în interviul acordat pentru presupusa revistă, spune că nu îi trebuie nimic pentru ritualurile ei, că are mai multe altare. La telefon, şi mama ei ne mai face cunoscut un alt loc de rugăciune al îngerului, cel din Bucureşti. La cererea noastră să îi facem poze în altarul sfânt, în care Sunita spunea că nu intră nimeni, fetiţa îşi sună mama, care îi dă indicaţii pe ţigăneşte, şi aduce de la etaj două icoane şi o statuetă catolică cu fecioara Maria, pe care le pune pe jos în sufragerie şi începe să facă rugăciuni şi mătănii. Mătuşa îi mai spune cum să se mai aşeze. Icoanele ba sunt toate de la bunica din Israel, ba doar una, aşa ne spune fetiţa.

La serbare, Lisabona e un simplu copil care de-abia se balbaie sa spuna o poezie

Interesant este că Sunita recunoaşte că cer bani pentru rugăciuni, catalogând 300 de lei ca pe o sumă infimă, pentru că fetiţa cere lumânări, flori, prosoape… şi astea costă. Apoi, fetiţa ne declară că ea nu ia banii, că de fapt îi descântă şi îi trimite înapoi omului. Atunci când îi ia interviu unul din investigatorii noştri, fetiţia nu ştie alte cuvinte decât da sau nu şi celebrele “e puţin cam greu şi puţin cam departe”, când e nevoită să scape de vreo declaraţie. Atunci când o întrebăm de ce îi trebuie zodia la altar, se blochează… ne spune că se roagă cu zodia…

Învăţătoarea ne mai spune că bunica Lisabonei este celebra Maria Câmpina. Maria Câmpina, regina magiei albe, are un site pe internet, unde apar şi numele celor 6 fete ale ei, pe care le enumeră astfel: “Sidonia Ioana, Atena, Loventa, Aurelia, Lisabona si Somna (n.r. 6 până acum) si ucenica Sunita.” Să înţelegem de aici că Sunita nu este fiica reginei?

Taximetristul care vine să ne ia de la palatul țigănesc al ”îngerașului” ne spune că zona e periculoasă, că taximetriştii refuză, de obicei, comanda, pentru că le e frică de ţigani că nu le plătesc sau că folosesc cuţite, arme.  Zona este ultracentrală, dar au cumpărat ţiganii case printre români… oare cum au făcut banii?

O ştire de pe site-ul Acasă ne spune că Maria Câmpina a cheltuit  peste 15000 de euro pentru ziua onomastică. O fi fost o mică parte din bani şi din munca micuţei Lisabona?

Rămăsese să ne ducem cu reportajul făcut să îl arătăm Sunitei, dar am schimbat planurile. Am sunat-o să o punem în faţa faptelor: Codul Penal, Art. 260. – Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine ori pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 7 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani.

Sunita însă un a răspuns la telefon. O fi aflat ceva despre cât de rău este ceea ce face? Poate fetiţa se va ruga cu zodia să fie bine şi să fie ”puțin cam greu și cam departe” să o descopere cineva.

rebeca dobrică

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: